„Sufăr din iubire”. Mulți susțin acest fapt.
Spun că s-au dezamăgit în dragoste, în sentimente. Spun că nu mai cred în iubire. Apoi, car în a lor minte, în a lor interior frustrări, regrete, răni nevindecate.
Nimeni nu suferă din iubire.
Suferim din cauza așteptărilor, din cauza oamenilor pe care i-am ales, din cauza tentațiilor, din cauza neadevărului, din cauza naivității, din cauza necunoașterii, din cauza negării și a iluziilor.
Când suntem părăsiți, mințiți, plângem după oameni, ne doare, pentru că am fost folosiți, scuipați, înșelați.
Depindem emoțional de oameni. Nu știm să ne iubim, să ne controlăm emoțiile sau nici nu știm ce simțim. Dar nu suferim din iubire. Deoarece, iubirea a fost lângă noi, iubirea nu provoacă durere.
Oamenii ne trădează, dar nu iubirea. Iubirea ne vindecă. Iubirea ne dă aripi. Iubirea ne metamorfozează într-o altă formă.
Iubirea nu este declarativă. Iubirea se manifestă în tăcere. Iubirea este sacră. Cine a iubit cu adevărat în această viață a fost un norocos. Deoarece, mulți cred că iubesc, dar ei stau lângă oameni pentru că, le este frică de singurătate și de abandon. Pentru că, au o familie, copiii, casă, credite, avere. Și, se mint ani la rând că iubesc, când de fapt nu mai știu nici ei ce simt.
Cu drag, Mary!
