Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte… Stop!
Asta e joaca mea, un pas, doi pași… Cu fiecare pas cunosc ceva nou. O floare, un fluture, un pom, un animal, o casă. Casa pentru mine e un al doilea suflet al omului. E greu să intri în sufletul cuiva, să-i cunoști trecutul și prezentul. Nu-i atât de ușor ca cineva să-și destăinuie sentimentele și stările pe care le-a trăit și le trăiește. Nu poți în 5 minute să demonstrezi unui străin că ești de încredere. Trebuie timp, răbdare, încercări și multe fapte.
Pe când casele dau de gol emoțiile proprietarilor. Privindu-le atent și analizându-le văd lacrimi, fericire, tinerețe, dezamăgire sau bătrânețe singuratică. Plimbările târzii îmi deschid lumea caselor uitate la un colț de stradă. Case plouate sau înghețate de gerul iernii. Case, multe case. Unele cu draperiile netrase. Iar din acest punct pot descrie multe suflete văzute prin ochiului geamului.
Joaca continuie, unu, doi, trei… E frig și ninge. Șapte.
Casa are un gard de lemne, putrezite de ploaie și îmbătrânite de timp. Poarta e din fier, vopsită în verde, vopsea jupuiată. Pe o tăbliță mică atârnată în partea dreaptă a porții este scris un șapte mare.
Nu-i o casă pe azi, pe mâine, nu se prăbușește, e puternică, iar acest fapt îmi spune ceva. Mult fier vechi prin curte, undeva lângă un pom stau aruncate rămășițele unei mașini. Poate un accident a fost, cândva de mult. Pe acoperișul unei șure stă o bicicletă veche și ruginită. Un coș de gunoi lângă ușa de la intrare. Niște pachete atârnate de un cui, un pat vechi, niște lemne tăiate și frumos aranjate aproape de ușă. Ferestre vechi din lemn, nu se zăresc flori și nici perdele.
Unu, doi… E noapte târziu, plimbările nocturne mă ajută să pătrund încet ca un hoț în sufletul casei.
Fereastra de la drum îmi proiectează un drum de evadare în interiorul ei.
Camerele sunt obscure și goale, doar una este luminată de o lampă, iar în mijlocul ei stă o masă cu o bucată de pâine, un pachet de sare, un ziar. Atât îmi permite să văd ochiul geamului și lumina slabă. Din hogeagul casei iese fum. Se face focul.
E tristă casa cu numărul Șapte.
Cu drag, Mary!
