Mi-ai dat viață. Dar nu m-ai întrebat dacă o vreau.
Nu m-ai întrebat dacă voi fi capabilă să mă descurc în această lume pierdută. Nu m-ai întrebat dacă vreau să trăiesc. Pur și simplu mi-ai dat o inimă. A fost atât de simplu pentru tine.
Ți-ai îndreptat brațul puternic spre mine ca să mă faci țăndări ca o sticlă scăpată pe șosea.
Ai tras din părul meu lung și negru, rupând bucăți din el. M-ai trântit de pereți și ai lovit cu pumnii în ai mei sâni. Ți-a fost frică de adevărul ochilor mei și le-ai dat pumni grei. M-ai insultat, înjosit și scuipat în sensul direct al cuvântului. Teoretic eram omorâtă.Practic îmi mai rămânea câteva secunde.
Erai gata să-mi iei viața. Dar nu m-ai întrebat dacă vreau acest lucru.
Nu m-ai întrebat dacă vreau să mor. Nu m-ai întrebat dacă sunt gata să mă despart de viața a cărei stăpână eram Eu, nu Tu. Adio, atât de ușor a fost spus printre lacrimi.
Cu drag, Mary!
