Mi-ai dat viață. Dar nu m-ai întrebat dacă o vreau

Mi-ai dat viață. Dar nu m-ai întrebat dacă o vreau.

Nu m-ai întrebat dacă voi fi capabilă să mă descurc în această lume pierdută. Nu m-ai întrebat dacă vreau să trăiesc. Pur și simplu mi-ai dat o inimă. A  fost atât de simplu pentru tine.

Ți-ai îndreptat brațul puternic spre mine ca  să mă faci țăndări ca o sticlă scăpată pe șosea.

Ai tras din părul meu lung și negru, rupând bucăți din el. M-ai trântit de pereți și ai lovit cu pumnii în ai mei sâni. Ți-a fost frică de adevărul ochilor mei și le-ai dat pumni grei. M-ai insultat, înjosit și scuipat în sensul direct al cuvântului. Teoretic eram omorâtă.Practic îmi mai rămânea câteva secunde.

Erai gata să-mi iei viața. Dar nu m-ai întrebat dacă vreau acest lucru.

Nu m-ai întrebat dacă vreau să mor. Nu m-ai întrebat dacă sunt gata să mă despart de viața  a cărei stăpână eram Eu, nu Tu. Adio, atât de ușor a fost spus printre lacrimi.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.