Ochii oamenilor spun multe. A ei erau loviți de pumnii bărbatului iubit

Femei bătute văd în fiecare zi, iar acest lucru nu e  exagerat.

Nu știu cum, dar eu le observ pe toate, chiar și pe acelea fardate bine ca să ascundă vânătăile. Le cunosc de la spate în timp ce merg grăbite sau alene. O simplă plimbare cu câinele, o zăresc, de la prima vedere e o simplă femeie, dar privind-o cu atenție îi văd rănile. Scuze sunt multe. S-a lovit din neatenție, a încercat să taie lemne sau a alunecat și s-a lovit rău de tot. Poate ar fi mai simplu: M-a bătut bărbatul. Dar nu este. Nu a fost să fie. Nu acum.

Pe ea am zărit-o în troleibuz în timp ce și-a tras soțul de mâneca puloverului ca să vadă că ea e mică și nu ajunge cu picioarele pe podea.

Da, era mică. El era mare, cât un munte. Mie îmi plac ochii oamenilor, spun multe. A ei erau loviți de pumnii „muntelui”. A ei zâmbeau cu lacrimi. Ea era mică. El mare ca un munte.

Ochii ei cerneau ploi.

Ochii ei aduceau ninsori.

Ochii ei cântau.

Ochii ei râdeau.

Ochii ei pictau lacrimi.

Cu drag, Mary!