Nu am știut că iubirea ta are termen de valabilitate.
Nu am știut că expiră când pasiunea este pe jumătate consumată și cafeaua este amară chiar dacă se adaugă la ea și două săruturi. Nu am știut că te aprinzi ca un chibrit, apoi te stingi în câteva secunde. Nu am știut dacă ești pentru totdeauna sau un trecător.
Ți-am dat mâna și am mers în al tău suflet care era ca un vapor pe cale să se scufunde.
Un fel de Titanic plin cu secrete, minciuni, jocuri bine gândite, emoții refulate, frici, răni netratate. Prin colțuri stăteau iubiri pentru tine consumate.
Iubiri pe care tu le-ai aruncat din al nouălea cer, apoi te-ai transformat într-un străin. Ochi care au plâns pentru tine. Mâini care erau gata să oprească o gură de oxigen.
M-am prefăcut că nu am văzut, iar orbirea mea organizată m-a costat.
Am plătit cu durere, dezamăgire, regrete. Mi-ai lăsat o notă de plată grea și insuportabilă. Mi-a trebuit timp ca să arunc amintiri din mape ascunse în alte mape. Mi-a trebuit timp ca să te iert. Însă, de uitat nu te pot uita.
În prezent în al tău Titanic sunt o nouă fetișcană pe care o ascunzi bine, cu speranța că nimeni nu-i va vedea trădarea pe care tu i-ai înfipt-o pe la spate.
Și, las să zică o alta Ea că ești al ei pentru totdeauna, că ești bărbatul ei cu ochi căprui. Și, las să creadă că-i ești fericire. Însă, știu că tu ești ca un chibrit, te aprinzi repede și te stingi ușor. Știu că al tău foc m-a fript.
Știu că ți-am fost ca un pahar de vin. M-ai băut pe jumătate, apoi, ai plecat ca un hoț, lăsând durere în al meu suflet.
Cu drag, Mary!
