Mulți au răni pe care le vindecă ani la rând.
Mulți au secrete și frici. Mulți au traume, amintiri dureroase și oameni de uitat. Nu există om care să nu aibă o poveste care să te cutremure, să-ți umple ochii cu lacrimi și să-ți facă pielea de găină. Nu este om care să nu aibă o durere, un regret, un reproș, un dor.
Mulți privesc cerul și speră că cineva de sus îi privește, îi păzește și îi iubește.
Sunt și dintre cei care nu mai cred în oameni și în promisiuni. Mai sunt oameni care ascund strigăte și lacrimi amare. Oameni singuri pe lume, crescuți la orfelinate și fără un „Te iubesc”.
Mulți caută brațe în care să se simtă în siguranță.
Mulți au schelete în dulap și păcate. Mulți așteaptă un apel de la omul care cândva era totul, iar acum a devenit străin. Mai străin decât era înainte să-l cunoască. Mulți se țin de mână, dar puțini se iubesc. Și, tot atât de mulți mimează împlinirea pe internet, iar în realitate sunt niște suferinzi care își pun întrebări existențiale.
Mulți plâng noaptea târziu, iar dimineața se prefac că sunt fericiți.
Și, ceilalți, spectatorii, vor o viață ca a lor. Doar că, aparențele înșală. Fețele zâmbesc, iar sufletele plâng. Pe exterior întregi, pe interior rupți în mii de bucăți, pierduți și dezamăgiți. Mulți suferă în tăcere. Mulți spun că sunt bine, dar ei au sufletul îngenuncheat.
Tu, cum ești om bun?
Cu drag, Mary!
