Oare cum ar fi să te duci la piață și să cumperi prieteni?
La fel cum luăm legume, fructe, așa să ne cumpărăm și un prieten în care să avem încredere, să-i spunem ofurile și secretele.
Să nu ne fie frica că într-o zi am putea fi trădați și mințiți. Luându-l de mână să fim siguri că e un om de calitate, că vine la pachet cu un suflet mare și nu ne va ignora atunci când în viața lui vor apărea oportunități care îl vor ajuta să trăiască mai frumos.
Să fie acel om care nu ne va uita pentru câteva hârtii de valoare și va avea capacitatea să ne accepte cu toate imperfecțiunile.
Ar fi altfel dacă ar fi vânzători de prieteni, fiindcă astfel și noi, oamenii ne-am învăța să prețuim pe cei care merită cu adevărat.
În zilele noastre mulți sunt atașați de lucruri materiale – iubim nimicurile și folosim oamenii. Ne este frică să nu scăpăm telefonul în apă, dar distrugem suflete nevinovate.
Îmbrățișăm poșeta de mii de euro și îi ignorăm pe cei care ar face orice de dragul nostru. Ieșim în cluburi în fiecare weekend, dar nu găsim timp să ne vizităm părinții. Ne trădăm prietenii adevărați și ne dăm drept oameni de încredere.
Oare dacă am da bani pentru prieteni i-am prețui mai mult? Oare dacă cineva ar da bani pentru noi ar fi reciprocitate în prietenie, am fi respectați și iubiți?
Cu drag, Mary!
Prietenii se câștigă în timp. Cu bani cumperi dușmani.
Simona, este adevărat. Doar că, mă gândeam, noi oamenii, prețuim lucrurile materiale, pentru că am dat bani pe ele. Pe oamenii buni îi folosim.