Încearcă să stai în liniște măcar o dată pe săptămână.
De la început liniștea te va speria. Vei observa că apar gânduri care parcă nu fac parte din tine, care îți sunt atât de străine și te îngrozește țiuitul din urechi. Deoarece, mereu ești înconjurată de gălăgie în exterior cât și în al tău interior.
Liniștea te va pune în față cu tine însăți – cea adevărată.
Cea care are schelete în dulap. Cea care iubește în ascuns. Cea cu răni și traume sufletești. Cea care își neagă emoțiile, apoi izbucnește ca un vulcan și lasă să curgă cuvinte dure, reproșuri, frici, mulți de „Tu ești vinovat”.
Îți vei descoperi interiorul într-o stare deplorabilă sau vei înțelege că de mult nu te-ai mai gândit la tine.
De toți ai avut grijă, mai puțin de tine. Nu te învinovăți, ci lasă-te să greșești, corectează și construiește-ți interiorul cu iubire. Deoarece, fiecare decizie și faptă luată vine din interior. Iar un interior zbuciumat, plin cu regrete, cu reproșuri, frici nu poate oferi pace, încredere, dragoste, suport.
Ascultă liniștea și acceptă-te ca pe un prieten și iartă-te pentru tot ce ai făcut greșit.
Cu drag, Mary!
