Fericirea este relativă. Suntem fericiți diferit, pentru că privim fericirea cu ochi diferiți

Are trei copii și un soț iubitor.

De dimineață până seara muncesc din greu. Trăiesc într-o căsuță modestă. În schimb se iubesc. Cu iubire nu te hrănești, nu te întreții. Dar ei știu și să o întrețină. Cei trei pitici le fac viața mai frumoasă, mai magică.

Asta e fericirea?

Iubirea ei costă.

Cât? Depinde de client, de zi și de dispoziție. Mulți zic că e o un „job” ușor, că fiecare ar putea să muncească astfel. Doar ea știe cum să schimbe un milionar pe un bețivan. Uneori îi este scârbă de corpul și de fața ei machiată. Unii o resping, alții îi propun să-și schimbe viața, pentru că merită mult mai mult. Dar cine sunt ei ca să o judece?

Asta e fericirea?

Ieri o fată cu ochii mari i-a zâmbit și l-a îmbrățișat.

Niciodată nu s-a simțit atât de iubit. Ea nu l-a privit arogant, nu l-a ignorant. Pentru toți el e un simplu cerșetor, un om al nimănui. Pentru ea – el era un om cu un trecut, cu vise și dorințe.

Pentru prima dată în viață cineva l-a întrebat cum se simte, ce dorește să mănânce, pe cine a iubit și de ce a ajuns aici, la un colț de stradă în plină iarnă.

Asta e fericirea?

Ieri a aflat ca e bolnavă grav.

Ea se mai bucură de soare, de oameni, de flori, de cerul senin. Zâmbește și îi îmbrățișează pe cei din jur. Pe toți îi încurajează și le zice că viața e prea scurtă pentru lacrimi și văicăreli.

Merge mai departe, știe că acolo sus cineva o iubești și o va ajuta să treacă peste orice încercare. E prea puternică ca să cedeze. Pur și simplu fericirea depinde de ea, nu ea de fericire. Puțini știu acest lucru.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.