Știu că momentele triste nu se uită.
Suferința se transformă în răni sufletești. Trădările în dezamăgiri. Fiecare neadevăr închide inima și te face să fii mai precaut. Nu mai crezi în oameni, în cuvinte, în „Te iubesc” și-n „Iartă-mă”. Îți pui un scut care să te protejeze. Nu mai dorești lacrimi, palme, oameni falși.
Pe alocuri compari fapte, gânduri, oameni, ochi și buze.
Dorești să fii de fier. Nu mai dorești să fii folosită și apoi uitată în durere și dileme. Gândești mult. Analizezi mult. Riști să nu mai simți. Pentru că, traumele se vindecă greu. Lacrimile se șterg de pe față, dar le rămâne urma pe suflet.
Te întrebi dacă există dragoste într-o lume nebună.
Te întrebi dacă mai are rost să aștepți un om care să-ți fie alături indiferent de circumstanțe. Pui multe întrebări, ai puține întrebări. Știu că ai vrea să întorci timpul ca să schimbi multe. Însă, timpul curge, nu poate fi întors, el își are calea sa.
Fericirea nu se construiești pe temeri și frici. Împlinirea nu ia viață, dacă compari oameni și fapte. Nu te poți bucura de prezent, dacă nu poți lăsa trecutul în trecut. Nu poți merge cu pași siguri spre viitor, dacă nu-ți savurezi prezentu.
Nu uita: Ai venit pe acest pământ fără nimic, așa că nu ai nimic ce pierde, dimpotrivă ai doar de câștigat.
Fiecare îngenunchere te face să te ridici cu mai multă putere, iar fiecare lecție dată de viață, te face mai înțelept.
Cu drag, Mary!
