Ne luăm haine frumoase doar de sărbători.
Bem din ceștile noi doar când avem oaspeți. Zâmbim mai des în poze, iar în realitate avem fața încruntată. Descurajăm vise și tăiem aripi. Însă, foarte rar încurajăm și oferim speranțe celor care cu adevărat trebuie susținuți.
Renunțăm la visuri și dorințe.
Ne punem pe locul doi. Pierdem timp cu oameni indiferenți și orgolioși. Rar citim. Des ne lăsăm manipulați și folosiți. Credem că banii sunt puterea. Uităm de cei care țin la noi. Plecăm de lângă cei care ne iubesc cu adevărat. Oferim totul pe jumătate și închidem ușa după noi când apar greutățile.
Suntem buni la sfaturi. Mai puțin ne putem ajuta pe noi.
Stăm lipiți de tipare, stereotipuri și reguli. Ne este frică de adevăr, chiar dacă strigăm în gura mare că vrem doar Adevăr. Dorim iubire, dar nu știm a iubi. Ne dăm tari și suntem buni la scris comentarii pe internet. În realitate suntem muți și ne pierdem printre mulțime.
Spunem că iubim viața, dar noi nici nu o trăim. Alergăm într-una. Nu știm să ne bucurăm când plouă sau când cerul e senin. Vrem o lume mai bună, dar uităm că totul începe chiar de la noi.
Cu drag, Mary!
