Unii oameni sunt doar un capitol din viața noastră, nu toată povestea

Oamenii nu sunt coincidențe.

Fiecare dintre ei au un anumit scop, atunci când apar în viața noastră. Unii ne arată cât de frumos este răsăritul și o simplă ceașcă de ceai băută la cinci dimineața. Alții cumva printr-o minune opresc timpul pentru câteva minute și ne fac să ne simțim inexplicabil, să găsim răspunsuri la întrebări complicate.

Oamenii nu ne aparțin.

Ei nu sunt un lucru material. Chiar dacă avem un act care confirmă că suntem legați unul de altul. Atunci, când ei simt că nu se mai regăsesc acolo unde erau totul, au dreptul să închidă ușa pentru totdeauna. Au dreptul să-și urmeze visurile, dorințele, să-și găsească iubirea și împlinirea.

Și, nu contează că am fost lângă ei ani la rând.

Nu contează că le-am sărutat frunțile chinuite de febră. Nu contează că le-am fost alături indiferent de circumstanțe. Nu contează că am împărțit secrete, o casă, dorințe și i-am dorit lângă noi pentru totdeauna. Vine o zi când putem fi atât de străini și reci, fiindcă ne leagă un trecut.

Unii oameni sunt doar un capitol din viața noastră, nu toată povestea.

Un capitol plin cu amintiri, cu experiențe, cu zâmbete, cu fericire sau tristețe, cu nopți albe, cu cer senin și cu ploi. Un capitol care trebuie să fie încheiat, fiindcă trebuie să continuie povestea. Trebuie să vină oamenii care să facă parte din toată poveste și să ne arate că mereu există loc de iertare, de speranță și de iubire.

Cu drag, Mary!