Sun-o noaptea târziu.
Sun-o când cerul este plin cu stele. Când este lună plină și teii au înflorit. Sun-o când într-o luni sau vineri. Sun-o când te simți singur și neînțeles. Sun-o, poți să nu-i spui „Bună” și nici „Ce mai faci?”. Poți să taci ore întregi. Va ști că ești tu. Îți cunoaște respirația. Îți înțelege tăcerea.
Sun-o dimineața devreme.
Întreab-o ce mai face, dacă mai are pistruii pe nas și dacă a zburat cu parașuta. Întreab-o dacă mai bea ceaiul fără zahăr și dacă mai scrie proză la ora unu noapte. Îi poți spune dacă la tine e soare, e verde, e cald, e frig sau plouă. Îi poți povesti despre iubirea ta, despre cum iubești, despre cum e să ții pe altcineva în brațe.
Sun-o primăvara, în luna aprilie.
Și, spune-i că ți-au murit fluturii în stomac. Spune-i că cea din prezent e în a cincea lună, iar tu nu ai uitat subterana din centrul orașului, acolo unde privirile voastre s-au ciocnit, iar inima ei cu a ta s-au recunoscut. Spune-i că nu ai avut curaj să-i zici că renunți la voi. Spune-i că ai fugit de ea, dar o mai găsești în stele, în romanițe, în amintiri.
Sun-o când îți este greu.
Și, spune-i că-ți pare rău că i-ai oferit totul pe jumătate și nu ai iubit-o pentru totdeauna. Spune-i că în viața ta din nou e rutină, e greu și te îneci uneori într-un pahar de vin roșu dulce. Spune-i că ai vrea să citești cu ea o carte de a lui Bukowski și să alergați prin ploaie, așa cum o făceați cândva, când erați unul pe altul.
Sun-o când îți este dor de tine și spune-i că o parte din al tău suflet a rămas la ea.
