Învață-mă să cred în tine.
Învață-mă să-ți cred cuvintele și șoaptele la miez de noapte. Învață-mă să te țin de mână fără ca să mă gândesc la consecințe și dezamăgiri. Învață-mă să-ți spun secrete și să te las în al meu suflet care de atâtea ori a fost jefuit și distrus de cei care i-au călcat pragul.
Învață-mă să visez, de mult nu mai cred în vise.
Învață-mă să te cred bărbatul vieții mele. Învață-mă să zbor cu capul prin nori. Învață-mă să-mi ascult mai mult inima, decât rațiunea. Învață-mă să nu mai am frică de durere, de lacrimi, de suferință.
Privește-mă direct în ochi, fii sincer.
Pregătește-mi ceai din romanițe și omletă. Nu veni în casa mea cu flori, vino cu cărți și cu inima deschisă. Nu veni cu sufletul gol și cu dorința de a te răzbuna pe trecut. Fii cu interiorul plin, pentru că eu nu mai vreau să tratezi răni străine. Nu mai vreau să pansez suflete.
Fii sincer și învață-mă să am încredere în tine.
Cu drag, Mary!
