Scenariul nostru nu-l pot scrie. Tu ești prea rece și nu-ți pot fi totul sau nimic

Scenariul nostru nu-l pot scrie, chiar dacă mă pricep la cuvinte.

E greu să te compun, să te descompun, apoi să te adun. Ești dureros și rece. Iar indiferența ta mă îngheață, mă transformă în stană de piatră. Devin ca soția lui Lot. Nu mă mai încălzește nici zâmbetul, nici privirea ta Galaxie, nici buzele care cândva m-au dus spre păcate. 

Am întors privirea, iar indiferența ta m-a pietrificat.

Vor veni și alții. Vor scoate bucăți din mine și vor dori să afle cine sunt, de unde vin și care îmi sunt păcatele. Ei nu vor ști că am doar un păcat și acela ești Tu. Mărul pe care l-am gustat, l-am devorat și din cauza căruia m-am lăsat condusă de tentații. 

Și, dacă aș putea ți-aș nimici indiferența, așa cum Sodoma și Gomora a fost distrusă de urgia Domnului.

Dacă aș putea aș aduce ploi de pucioasă și foc din cer, ca să-ți înghită nepăsarea. Dacă aș putea te-aș lăsa să te privești prin ochii mei ca să simți ce simt pentru tine. Dacă aș putea aș lupta cu respingerea cu care mă lovești ca între mine și tine să nu mai fie ziduri, labirinturi și o stană de piatră. 

Cu drag, Mary! 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.