Nu e ușor să-ți spui durerea care te roade pe interior

Când interiorul se transformă într-o furtună care te zdrobește și încearcă să-ți rupă rădăcinile.

Când mintea este inundată de gânduri pe care niciodată nu le-ai avut și încerci să le negi, să le alungi încercând să o ții ocupată cu altceva, dar ele apar, mușcă din tine. Se strecor încet la miezul nopții și nu te ajută nici somnul. Încerci să vezi unde e problema. Dar e hău, e întuneric, e adânc și te pierzi.

Nu vrei să împovărezi pe nimeni cu gânduri nebune, străine, acre, amare.

Nu e ușor să te deschizi. Nu e ușor să vorbești. Nu e ușor să pui capul pe umărul cuiva și să taci. Iar tăcerea ta să fie înțeleasă. Emoțiile reprimate se adună și se pot transforma într-un vulcan care explodează, lava sunt stările. Dorul tot doare. Exteriorul tot influențează.

Temperamente sunt diferite.

Dacă ești cel mai bun prieten nu înseamnă că vei ști totul despre cel drag. Știu, doare, mai ales când tu vrei reciprocitate. Însă, oamenii sunt diferiți. Unii pot sta la o cafea și povestesc tot. Alții plâng în pernă și fumează nervos. Unii spun ceea ce simt. Alții nu.

Unora nu le este frică să spună lucuri intime.

Altora da, sunt sceptici. Fiindcă, trăim experiențe și copilării diferite. Aparențele înșală. Știu că fiecare își linge rănile. Noaptea târziu ca nimeni să nu vadă, ca nimeni să nu audă. Oameni!

 

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *