Oare știi că atunci când ești departe inima mi se zbate în valurile dorului?

Oare știi că atunci când ești departe inima mi se zbate în valurile dorului?

Oare știi că răsăritul soarelui lângă tine pentru mine e o nouă zi în care construim amintiri  pentru viitor? Oare știi că te-aș ține de mână și atunci când ai fi bolnav sau pierdut printre dileme?

Oare știi că în brațele tale mă simt Acasă?

Oare știi că zâmbetul tău îmi colorează viața? Oare știi că sărutul tău îmi face pielea de găină? Oare știi că nu pot adormi dacă nu-ți simt mirosul și sărutul pe frunte? Oare știi că începând cu tine totul are rost?

Te-am iubit înainte ca să te cunosc.

Te-am purtat în mintea mea chiar și atunci când nu ne cunoșteam. Te visam, chiar dacă nu știai că te așteptam. Poate poveștile de dragoste de la început sunt siropoase. A noastră e altfel.

Noi ne-am mai iubit, cândva demult, într-o altă viață.

Acum pur și simplu continuăm să înviem resentimentele uitate într-un colț de inimă. Sentimente cântate într-o serenadă sau scrise într-o poezie la ceas de noapte.  Simplu – te știu demult, mă sărutai sub clar de lună. Te numeai altfel. Eram altcineva. Ne-am mai iubit, cândva, într-o altă viață.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.