Nu am nevoie de un prinț care să promită că îmi va rezolva toate problemele, ci de cineva care nu va deveni el însuși o problemă

Dacă decizi să pășești pragul casei mele fă-o asumat.

Nu-mi promite nimic și nici nu încerca să mă cucerești, nu sunt o cetate.

Dăruiește-mi flori și cărți, pentru că dorești să mă vezi fericită, nu urmări niște scopuri. Nu-mi spune „Te iubesc” doar pentru a mă face să mă simt iubită, fii sincer cu tine însuți, apoi cu mine. Nu cere iubire de la mine, dacă tu nu știi să te iubești. Nu cere respect de la mine, dacă tu duci în al tău interior o mie și una de frici, traume, greșeli și regrete.

Nu încerca să-mi descoperi scheletele din trecut și nu-mi răscoli trecutul.

Nu sta în preajma mea dacă dorești să demonstrezi trecutului că l-ai uitat. Nu vreau iubire declarativă și postări siropoase. Nu-mi spune că cer prea multe de la tine, pentru că voi înțelege cel mai important lucru: Tu nu poți să-mi oferi nimic.

Eu nu-mi doresc un prinț, nici pe cineva care să-mi rezolve problemele.

Pur și simplu nu vreau ca tu însuși să devii o problemă. Nu vreau gelozii, agresivitate și abuzuri. Nu vreau reproșuri și cuvinte dure. Nu vreau ca doar eu să fiu cea responsabilă de toate obligațiile. Nu vreau ca doar eu să întrețin casa și relația.

Nu vreau să fiu puternică, lângă tine nu vreau să lupt. Cu tine vreau să mă simt în siguranță. Nu vreau să fii în viața mea doar teoretic, dar nu și practic. Vreau implicare, dedicare, reciprocitate, asumare, sinceritate.

Dacă nu-mi poți oferi nimic.

Dacă trăiești doar pasiunea, iar la prima problemă apărută pleci. Dacă nu-ți asumi alegerile și percepi iubirea ca pe o aventură sau iubești adolescentin și pueril. Nu-mi o problemă. Nu-mi lua din timp.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.