Noi nu ne-am iubit.
Noi ne-am mințit că ne iubim, că putem fi împreună și construi un viitor. Am crezut că putem sta unul lângă altul chiar dacă suntem ambii încăpățânați și uneori orgolioși, mândri, insuportabili.
Noi n-am fost fericiți împreună, noi am mimat fericirea.
Fiecare visa la altcineva, la un om care să-l asculte mai des, să-i înțeleagă dorințele și să-i respecte prioritățile. Ne sărutam, ne mângâiam, dar în suflet aveam un gol enorm, tu voiai să fi fost cu o altă femeie, iar eu simțeam că între noi se așează un ghețar care ne îngheață inimile.
Noi am suferit ambii, pentru că nu ne suportam și totuși speram că ne vom schimba.
Tu sperai că eu mă voi transforma în femeia pe care o aveai plămădită în minte. Iar eu speram că mă vei iubi. Ne torturam cu priviri reci și cuvinte dure. Am fost singuri în doi și am ignorat rațiunea, ascultând inima, crezând că așa-i mai bine.
Noi ne-am despărțit pentru că tu visai la o altă femeie.
O femeie care să nu se încăpățâneze, care să se umilească, care să nu ceară prea multe și să nu lupte pentru visurile sale. O femeie care să-ți permită să te comporți cu ea ca un obiect material cu care poți face orice. Iar eu doream un bărbat iubitor, un bărbat cu care să trăiesc nebunia.
Noi nu ne-am iubit, noi doar am împărțit un pat și atât.
Cu drag, Mary!
