Noi, aceștia care nu avem o relație de dragoste, suntem fericiți.
Pot spune cu mare încredere că suntem mai fericiți decât unii care sunt într-o relație. Noi am acceptat singurătatea în viața noastră, ne bucurăm de ea și de zilele în care putem să medităm asupra vieții și să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine.
Noi știm ce dorim cu adevărat de la viață.
Știm că o relație de dragoste nu este veșnică, iar un om nu ne aparține. Știm că cel care ne iubește nu merită cuvinte second hand. Cei care ne iubesc merită tot ce-i mai bun de pe acest pământ, fiindcă ne oferă ce au ei mai scump – iubirea.
Nu ne folosim de oameni și nu ne jucăm cu sentimentele lor. Suntem sinceri și nu ne implicăm într-o relație dacă nu suntem pregătiți.
Noi, oamenii singuratici, am învățat să ne iubim și am înțeles că trebuie să ne respectăm pe noi înșine, să ne punem pe prim plan.
Nu suntem egoiști. Suntem maturi și am înțeles că dacă nu ne vom ierta, nu vom fi îngăduitori cu noi înșine, nici cei din jur nu ne vor trata ca atare.
Chiar dacă am fost dezamăgiți nu ne-am pierdut speranța.
Nu ne este frică să iubim, să ne lăsăm duși de valul dragostei. Nu ne este frică să ne recunoaștem greșelile și nu trăim cu trecutul.
Dăruim ce avem mai bun. Suntem singuri, deoarece încă nu am întâlnit omul care să ne dea viața peste cap, care să ne fac nebuni de dragoste și să ne simțim din nou copii. Dar niciodată nu negăm faptul că nu am vrea să avem pe cineva. Cineva care să ne accepte cu bune și rele.
Cu drag, Mary!
