Lasă-mă plec când afară plouă.
Nu voi plânge, eu știu să mă despart de oameni. Am învățat asta pas cu pas. Nu-mi mai este frică de singurătate și de liniștea profundă de la ora unu noaptea. Nu mă mai învinovățesc și nu mai trag de inimi care nu mai simt nimic pentru mine. În ploaie nu voi plânge, nu voi ascunde lacrimi și durere. În ploaie va fi mai ușor să-ți șterg săruturile de pe a mea piele.
Lasă-mă să plec când pe cer este cel mai frumos curcubeu pe care l-ai văzut vreodată.
Astfel, în viitor, după fiecare ploaie cu soare, de fiecare dată când va apărea curcubeul pe cer îți vei aminti că te-am iertat.
Lasă-mă să plec în tăcere.
Nu-ți cere iertare. Nu căuta scuze adolescentine și nici nu mă învinovăți. Nu te preface că doare. Tu ești cel mai bun actor la mimat sentimente și cel mai bine știi să închizi uși din urma ta.
Lasă-mă să plec pe al meu drum, spre al meu om, spre al meu viitor.
Cu drag, Mary!
