Într-o zi te va prinde ploaia fără umbrelă.
Te vei enerva, pentru că vei fi ud și pantofii îți vor fi murdari. Vei ajunge acasă și vei dori un ceai fierbinte și ciocolată amară. Pe masă vor fi uitate câteva foi, le vei transforma în corăbioare.
Corăbioare pe care cândva eu cu tine le lăsam să plutească în ploaie.
Îmi puneam dorințe, iar tu mereu te grăbeai. Ție nu-ți plăcea ploaia. Doar că, în acea zi vei dori să lași dorințele tale prin ploaie, vei dori ca ale tale gânduri să fie un tot întreg ale Universului.
Într-o zi vei dori să-ți fie ascultată tăcerea și să ți se respecte libertatea.
Dar oamenii sunt diferiți, nu toți pot iubi liniștea sufletelor și mulți cred că oamenii le aparțin.
Într-o zi vei privi cerul și vei culege niște romanițe.
Vei privi alți ochi, vei săruta alte buze și vei promite iubire altei inimi. Te vei lăsa dus de pasiune, sperând că de această dată vei fi bărbat și nu vei ceda.
Într-o zi va apărea rutina, iar tu îți vei aminti de mine, de corăbioare, de ploaie, de cer, de romanițe, de ușa pe care ai trântit-o, de ziua în care m-ai trădat.
Îți vei aminti de mine, cea care ți-a zis că oamenii se pot înlocui, dar problemele nerezolvate rămân aceleași.
Cu drag, Mary!
