Știți ce mă doare cel mai mult? Indiferența.
Da, indiferența în relațiile de dragoste, în relațiile părinte – copil, profesor – elev. Am dat câteva exemple, dar în general indiferența la noi în țară stă la fiecare colț de stradă. Unora nu le pasă când văd un copil plângând, o doamnă care este lovită și înjosită. De fapt moldoveanul știe ce are de făcut fiecare dintre noi, dar nu știe ce are de făcut el.
Majoritatea au un interes care e în favoarea sa și nu a celui de alături.
Când scriu asta îmi vin în minte o mie de exemple. Cum ar fi, atunci când eram elevă, eu, dar și alți elevi erau înjosiți și umiliți, dar nici un profesor nu intervenea, chiar unii contribuiau cu glume de prost gust. Erau copii abuzați fizic, dar pe nimeni nu-i interesa viața lor. Nu-i interesa de ce acel copil are semne pe corp, de ce nu doarme acasă.
Dincolo de forma pe care o poartă polițiștii, oamenii au nevoie de protejare și siguranță.
Dincolo de halate albe, oamenii au nevoie de căldură, de ajutor medical, iar aici nu este loc de rasism și de grosimea portofelului. Asta e indiferența care ne distruge, care ne fac reci și imuni la suferința celui de lângă noi.
Cu drag, Mary!
