Uneori ești caldă și iubitoare.
Alteori dezamăgită și cu sufletul sfâșiat. Uneori ești precum zilele de vară – senine și însorite. Alteori ești pierdută prin propria anxietate.
Uneori dorești să fii ca necunoscuta de pe stradă, să ai tenul ei curat și buzele cărnoase.
În serile reci de toamnă complexele îți acaparează creierul și dorești să fii oricine doar nu Tu.
Nu-ți plac ochii, care îți par prea goi. Te dezgustă picioarele prea groase și talia nu prea subțire. Vecina de la etajul trei are siluetă perfectă și un bărbat care o iubește. Iar tu ești singură și cu trei kilograme în plus.
Dorești să fii oricine, doar nu Tu.
Tu, cea cu bune și rele. Tu, cea cu ochii senini și cu gropițe în obraji. Tu, cu defecte și calități. Tu, frumoasă oricând, indiferent de timp și de oră.
Încetează să vrei să fii ca Ea – femeia de pe stradă, de pe rețelele de socializare sau vecina.
Uită-te în al tău interior și descoperă-te. Stai un pic, nu te grăbi, fă cunoștință cu femeia de ieri și cea de azi. Întreabă-te ce dorești cu adevărat și acceptă-ți defectele și valorile. Iubește-te așa cum ai iubi pe cel mai bun om din lume, pentru că tu ești cea mai bună, pentru că ești unică în felul tău.
Dacă nu te vei respecta pe tine însăți, nu aștepta respect de la ceilalți. Fericirea și împlinirea vine din adâncul sufletului. Din interiorul conștient, din interiorul care se acceptă, se iartă, se iubește.
Cu drag, Mary!
