Mă mir cum unii oameni îi mai cred pe cei care nu au niciodată timp.
Timp pentru o vorbă bună. Timp pentru o îmbrățișare. Timp pentru a-i vizită. Timp pentru un „Te iubesc”. Timp mereu este, însă totul depinde de priorități.
Când cel de alături, fie prieten sau iubit, nu mai este pe lista priorităților, nici timp pentru el nu se va găsi.
Fiindcă, timpul va fi concentrat pentru cei mai importanți. Și, nu este nevoie de reproșuri, de lacrimi și de regrete. Nu trebuie de creat iluzii sau de a căuta vinovatul.
Pur și simplu este mai ușor de înțeles că nimic nu este pentru totdeauna.
Mai devreme sau mai târziu se consumă iubirea, prietenia, iar încrederea se poate pierde, din cauza unei simple greșeli. Oamenii se maturizează. Oamenii devin mai egoiști, mai duri, mai reci. Și, asta e normal.
Nu e normal să cerșești atenție.
Nu e normal să plângi pentru cineva care și-a făcut o alegere. Nu e normal să dai vina doar pe tine. Mereu există doi care poartă o parte din vină. Și, nimic nu este întâmplător. Toate au un sens, o lecție de viață, iar greșelile sunt niște experiențe de viață care au scopul de a te căli, de a te cunoaște pe tine însăți și de a te corecta.
Nu uita: Nimeni nu este prea ocupat. Totul depinde de priorități.
Cu drag, Mary!
