Când afară e posomorât pe mine mă apucă melancolia de mână și de inimă, mă duce pe pat și mă pune să privesc tavanul. Iată, acolo, în acel colț e izvorul unde plecam să beau apă rece și să respir adânc aerul proaspăt de dimineață. Iaca și cocostârcul din metal de la poalele pădurii care se vedea cine știe de unde.
Mai spre stânga e iazul unde plecam la pescuit cu frate-meu și mama. Uită-te, cărarea pe unde mergeam cu bunelul după urzici. Văd și salcâmul unde era scorbura unei ciocănitori.
Of, poienița cu ghiocei, de acolo îi culegeam și alergam cu părul în vânt la mămica să-i dăruiesc flori. Iaca și pe Afisa, capra noastră, tare o mai iubeam, avea mărgele și ne dădea un lapte gustos de tot.
Mă opresc la plopi. Plopii de lângă casa noastră, ei au o poveste aparte și mă apucă plânsul. Un tavan, o pernă umedă și mult dor.
Cu drag, Mary!
