Știți vorba asta? Am fost mică și prostuță. Iată că și eu am fost mică și naivă. Credeam în oameni. Nu că acum nu mai cred, dar am învățat să-i mai citesc printre rânduri. Am suflat mult în „borșul” altora, pentru că ei se supărau, chiar dacă eu nu greșeam și nu purtam nici o vină față de ei.
Statul acesta de victimă luat de unele persoane mă irită, pentru că victimizarea are scopul de a cocoli și de a jeli, de a pupa în fund, de a te simți vinovată pentru orice nimic, față de victimă.
Vorbăria fără idei și fapte, după părerea mea, duce spre încălzirea creierului și naște invidia. Toți au, dar tu nu. Privind în urmă, înțeleg că nimeni nu poate răbda pe cineva care se crede perfecțiunea pământului, iar ceilalți sunt căca. Nici chiar eu, cea răbdătoare și iertătoare.
Naivitatea te maturizează, dacă zici la momentul potrivit „Stop”.
Dacă nu înveți din greșeli continui să stai pe loc, să suporți sufletele și cuvintele de căcat. Continui să-ți faci viața sumbră, fiind doar vina ta, pentru că în viața asta tu ești stăpână pe tine. Nu iubitul, nu soacra, nu vecina.
Cu drag, Mary!
