Te întâlnești cu cineva pe care nu l-ai văzut de ceva timp, o lună, un an, o săptămână și îți zice: „Da ce ai m-ai slăbit!” sau „Văd că ai adăugat la bolfe.”
Încerci să schimbi subiectul, să schițezi un zâmbet, să te prefaci că te grăbești, zici că nu ai timp. Omul insistă. Omul îți amintește că ești slabă sau că ai dospit.
Curiozitatea asta bolnavă și distructivă rănește.
Cred că demult e timpul ca unii să învețe cum se pune corect o întrebare. Dacă îți place că a slăbit și e mai luminoasă, spune-i că arată bine, că-i frumoasă. Dacă te îngrijorează schimbarea ei, întreab-o cum se simte, cum o mai duce. Dacă nu te interesează omul cu care te-ai întâlnit, nu da întrebări. Mergi înainte și uită-te în farfuria ta.
Cu drag, Mary!
