Ai dorit liniște și ți-am dat-o.
Ai dorit răsărit de soare și ți l-am oferit în fiecare zi. Ai dorit o bucată din a mea inimă și ți-am dat-o pe toată. Ai dorit șanse și ți le-am dat. Ai dorit răspunsuri și ți le-am oferit.
Ai dorit să-mi lași amintiri și te-am lăsat.
Te-am lăsat să-mi oferi frânturi de din a ta inimă. Te-am lăsat să-mi fie dor de tine, chiar dacă riscam și într-o zi ai fi avut toată puterea asupra mea. Te-am lăsat să mă iubești, chiar dacă ai fi putut să mă distrugi.
Ai dorit să fii unicul. Ai dorit să nu te uit. Ai dorit să fii diferit.
Dar nu ai fost. Ai fost ca o frunză verde, ca roua dimineții, ca un cer senin. Ai fost pe jumătate adevărat. Ai fost pe jumătate sincer. Ai fost pe jumătate Tu. Ai fost un bun actor în dragoste. Un actor pe care l-am crezut. Un actor pe care l-am iubit.
Ai dorit să nu pierzi nimic și ai avut un bun plan.
Dar nu ți-a reușit. Nu ai simț practic. Te hrănești cu inimi cu naive. Nu ți-a reușit să mă distrugi, să mă lași cu ochii plini de lacrimi. Eu am mai cunoscut bărbați ca tine. Tu, femei ca mine nu ai avut.
Tu ai iubit și iubești declarativ. Tu și ei îi vei dărui flori, apoi vei uita, vei fugi de rutină, de obligații. Vei pleca, o vei lăsa cu inima frântă, îi vei promite multe și o vei răni. Vei juca același teatru scris după un alt scenariu.
Dar, te rog, nu uita. Ea nu e ca mine. Nu uita, te vei frige și te va durea. Iar eu voi fi spectatorul car va aplauda.
Cu drag, Mary!
