Suntem dependenți de dragoste.
Unora în copilărie ne-a lipsit grija, blândețea și iubirea. Unii nici nu știm cum se simte dragostea. Însă, o căutăm în priviri, în paturi străine, în îmbrățișări, în brațe puternice.
Căutăm să fim iubiți așa cum nu am fost niciodată.
Doar că, de multe ori cerem, dar nu suntem gata să oferim, suntem egoiști sau avem inima închisă. Ducem cu noi răni și traume sufletești. Comparăm oameni și fapte. Credem că toți sunt la fel.
Ne asemănăm prin faptul că toți greșim.
Greșim în fața celor care ne-au iubit. Îi dezamăgim și le distrugem cele mai frumoase visuri și dorințe. Nu toți știm să ne despărțim de oameni omenește. Puțini plecăm cu explicații, cu o îmbrățișare. Puțini ne recunoaștem greșelile și ne cerem iertare. Mulți reproșăm. Mulți promitem. Puțini mulțumim. Puțini ne îndeplinim promisiunile.
Dragostea adevărată nu e cea care declarativă.
Dragostea cea sinceră nu e care se laudă. Dragostea îndrăzneață nu e cea oferă lumii pe tavă viața personală. Dragostea pe care o caută fiecare dintre e cea care ne poate ierta, chiar dacă am sfâșiat suflete și am mințit mimând în cel mai urât mod sentimentele.
Cea mai îndrăzneață dragoste este să-i ierți pe alții. – John Sheffield
Cu drag, Mary!
