Ne place să fumăm și să bem.
Chiulim de la ore și înjurăm. Mințim și trădăm. Ne îndrăgostim, ne pierdem mințile și ne căsătorim. Apoi, divorțăm și ne bârfim, aruncăm cu gunoi în omul pe care l-am iubit cândva.
Credem că avem tot timpul din lume și stăm cu ochii țintiți în telefoane.
Ne gândim să facem bani, să ne cumpărăm mașină și o casă mare. Suntem mereu grăbiți, mâncăm pe fugă, iubim pe fugă și uităm să zâmbim. Vorbim despre modul sănătos de viață, dar băgăm în noi tot ce e nesănătos. Ne criticăm părinții, dar atunci când devenim părinți, înțelegem cât e de greu să fii tată și mamă.
Dorim atât de multe, dar nu acționăm.
Așteptăm, nici noi nu știm ce anume. Ne place să fim victime. Ascultăm lumea și nu inima. Le facem multora pe plac, dar uităm de noi.
Credem că trăim, dar de fapt suntem niște oameni cu suflete moarte.
Ne drogăm ca să fim fericiți. Consumăm alcool ca să ne putem distra fără ca să ținem cont de părerile altora. Suntem amante, fiindcă am uitat că avem demnitate. Ne înșelăm soțiile, deoarece au adăugat kilograme după ce au născut, dar uităm că ele ne-au dăruit ce au avut mai scump – iubirea și un pui de om.
Pe rețelele de socializare avem o viață perfectă, dar în realitate avem rate, suntem stresați, nervoși, dependenți de oameni și nu numai.
Am uitat să trăim. Așteptăm moartea, dar noi de mult suntem morți.
Cu drag, Mary!
