Când vin frigurile asociez iubirea cu încălzirea mâinilor în căușul altor mâini

Când îmi înghețau mâinile, lipeam palmele una de alta și suflam în ele.

Aburii din gura mea se răspândeau în aer, iar eu simțeam frigul în toate încheieturile. Așa de mică am făcut, fiindcă nimeni niciodată nu mi-a încălzit mâinile. Nimeni nu mi-a dat mănușile și nimeni nu mi le-a luat cu mare grijă ca să le bage în ale lui palton. Îmi amorțeau, se făceau roșii, mă durea frigul care îmi acapara fiecare milimetru a mâinilor. Dar nimănui nu-i păsa.

Și, tare mi-aș fi dorit să mi le ia în căușul palmelor lui și să sufle în ele, să le dea din a lui căldură, ca mai puțin să mă doară.

Mi-aș fi dorit să afle că cel mai sensibil punct al corpului meu la frig sunt mâinile. Mi-aș fi dorit să-i fiu mai mult decât un om cu care bea ceai, se plimbă și uneori lasă cearșafurile șifonate. Mi-aș fi dorit să înțelegem la fel iubirea. Dar noi nu eram două linii paralele. Nu era casa mea. Nu era Cosmos. Nu-mi era nimic.

Astăzi mă plimb pe străzile tomnatice.

Oameni cu căței la plimbare. Unii stau așezați pe bănci și fumează câte o țigară. Alții se țin de mână. Unii tac, iar tăcerea lui devine plumb, nori grei – insuportabil. Șoferii claxonează. Femei cu sacoșe pline cu de toate. Boschetari. Câini vagabonzi. O înjurătură spusă de un bărbat scund și cu mustață. Unul soarbe cu poftă din sticla de bere. O mamă își strigă copilul. Un blond ține în brațe un buchet imens de flori.

Iar la stația trei stau doi tineri.  El îi încălzește mâinile în căușul palmelor sale. Și e atât de multă iubire în ochii lor. Da, când vin frigurile asociez iubirea cu încălzirea mâinilor în căușul altor mâini. 

Cu drag, Mary!

 

 

1 comentariu

  1. O asociere cât se poate nimerită.Cine ține în palme inima și-o oferă ca pe un buchet cu vise,este cel care scrie povestea din ochii ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *