Bunica mă voia cuminte. Lui tata îi era indiferent. Mama voia să fiu Eu și să fiu deșteaptă

bunica-mea-ma-voia-fata-cuminte

Bunica mi-a zis să fiu devreme acasă și ascultătoare. 

Tata mi-a dat pantalonii lui unsuroși și chiloții ca să-i spăl. Mama mi-a pus cartea în mână și m-a rugat să-i citesc.

Bunica mi-a spus să nu fiu cu gura mare. Mama niciodată nu mi-a zis să tac. Tata îmi ura vorbele. Mama mi le asculta. Bunica mereu îmi zicea: „Ești ca maică-ta, nu-ți mai tace gura.”

Când am trântit farfuriile în pământ, fiindcă lui tata nu i-a plăcut cum le-am spălat, bunica și-a pus mâna la gură, a clătinat din cap și mi-a dat de înțeles că așa e viața.

Mama a strâns bucățile de farfurii împrăștiate prin toată casa, după aceea m-a luat în brațe și m-a pupat. Bunica mă voia cuminte. Lui tata îi era indiferent. Mama voia să fiu Eu și să fiu deșteaptă.

Mi-am desfăcut aripile. Am zburat să cunosc lumea.

Fluturi. Primul. Cu 9 ani mai mare. Patru ani de iluzii. Un sfârșit cu trântitul ușii. Ploua. Apel de la bunica. „Am înțeles că s-a sfârșit, așa e mai bine. Tu, ce faci acolo cu facultatea? Dragul bunicii, nu lăsa învățatul. Fii deșteaptă”

Pe tata îl durea adevărul.
Mama voia să fiu cine nu a putut să fie ea. Bunica știa că eu nu pot fi ascultătoare și nici cuminte. Bunica mă voia cuminte. Mama mă dorea deșteaptă.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *