Ești cel mai bun actor în viață și-n dragoste.
Te joci cu inimi, apoi le lași goale și pleci. Îți lași cămașa pe scaun și țigara pe jumătate fumată. Nu-ți pasă de lacrimi, de rugăminți, de promisiuni, de dorințe și visuri. Încalci în picioare un prezent și un viitor.
Ieși pe ușă, lăsând în urma ta bătăile inimii în fiecare cameră din casă.
Lași amintiri și îți lași ceașca de ceai. Îți lași parfumul amestecat cu tutun. Fotografiile tale încă mai stau în rame și scrumiera e pe jumătate plină. Sticla de vin e terminată. Suflete care au crezut în tine. Suflete care te-au iubit.
E ușor să fii bine, când nimeni nu-și bate joc de ale tale sentimente și emoții.
E ușor să iubești din nou când nimeni nu ți-a golit inima și nu ești stricat pe interior. E ușor să începi totul de la început, când emoțiile nu sunt mimate, iar iubirea nu este împachetată în minciuni.
Timpul trece, iar roate se întoarce.
Te va durea și pe tine, așa cum m-a durut și pe mine. Vei căuta leac pentru interiorul distrus, dar va fi greu să te ridici, să găsești o mână care să te ajute și să-ți arate calea. Va veni și momentul când laurii se vor transforma în lanțurile suferinței, iar rolul tău de actor în viață și-n dragoste va eșua.
Cu drag, Mary!
