Se întâmplă să iubim oameni ocupați pentru noi și liberi pentru ceilalți.
Se întâmplă să credem în sentimente mimate, în neadevăruri și în zâmbete schițate. Se întâmplă să-i ținem de mână pe cei care teoretic sunt cu noi, dar practic, mintea și inima lor este în altă parte.
Se întâmplă să oferim șanse celor care nu au nevoie de ele.
Se întâmplă să facem sacrificii și compromisuri de dragul unor oameni cărora nu le pasă ce simțim, cum ne simțim și ce dorim cu adevărat. Se întâmplă să-i credem pe unii, oamenii ai noștri, dar de fapt ei sunt ai tuturor. Se întâmplă să ne implicăm în relații care nu ne-au aparținut niciodată.
Se întâmplă să nu fim iubiți, chiar dacă eram convinși că suntem totul. Iar când aflăm adevărul, ne doare.
Suntem dezamăgiți și decepționați. Ne învinovățim și ne închidem inima pentru cei care ar putea să ne iubească.
Credeam că am procedat undeva greșit, dar nu înțelegem un lucru important: Noi nu am greșit, noi am iubit adevărat pe cei pe care i-am crezut o parte din al nostru Univers, doar că de fiecare dată când înțelegeam că ceva este greșit în a noastră relație – ne cream iluzii. Continuam să mergem pe un drum plin de minciuni. Continuam să credem într-o dragoste care de mult era consumată.
Se întâmplă să nu fim iubiți, chiar dacă cel de alături ne mai sărută pe frunte și ne mai spune câte un „Te iubesc”.
Cu drag, Mary!
