Acolo unde ne așteaptă două brațe să ne îmbrățișeze.
Acolo unde cerul e plin de stele, iar în casă miroase a cozonac și a flori de salcâm. Acolo unde e liniște și pace. Acolo ne vom întoarce.
Acolo unde am fost sărutați pe frunte și am fost tratați cu iubire. Acolo unde am ascultat povești și am alergat prin ploaie. Acolo unde am fost ascultați ți mângâiați. Acolo unde tăcerea ne este ascultată. Acolo ne vom întoarce.
Ne vom întoarce acolo unde am fost fericiți și mereu așteptați.
Ne vom întoarce pe străzile unde ne-am plimbat și ne-am ținut de mână cu prima iubire. Vom privi cerul și vom înțelege că timpul este necruțător, iar în jur totul s-a schimbat. Oamenii iubiți s-au transformat în stele, s-au construit garduri înalte, s-au secat izvoare, s-au defrișat păduri și au rămas doar amintirile.
Amintiri care ne fac să ne mai simțim iubiți și fericiți. Amintiri în care suntem îndrăgostiți, visători și nu știm că ceea ce trăim va deveni un trecut. Un trecut după care vom tânji.
Cu drag, Mary!
