Trădarea a fost alegerea ta, dacă mă iubeai cu adevărat nu-mi făceai rău niciodată

Responsabilitate, asumare și comunicare aceste lucruri ți le-am cerut.

Nu ți-am îngrădit libertatea și nici nu am intrat în al tău trecut. Nu ți-am frânt aripile și am crezut în ale tale visuri. Ți-am ascultat tăcerea și ți-am respectat alegerile.

Nu am cerut nimic de la tine.

Nici flori și nici cuvinte calde. Nu ți-am cerut îmbrățișări la miez de noapte și nici timp pentru a-mi asculta versurile. Te-am acceptat cu trecut, cu traume, cu dezamăgiri, cu iubiri pierdute, cu poze străine în telefon. Te-am acceptat și am cerut doar să mă iubești, iar când vei simți că-ți devin o străină să-mi spui.

Însă, tu nu ai avut curaj.

Tu m-ai mințit, m-ai trădat și ai ales să mă învinovățești pentru toate neajunsurile, pentru toate problemele, pentru inima ta rece și pentru sufletul tău plin de gunoi. M-ai învinovățit pentru iubire, pentru înțelegerea mea, pentru cafeaua rece de pe masă, pentru lacrimi, pentru întrebări, pentru dorința de a salva relația. Relația putredă și îmbibată cu ale tale minciuni.

Trădarea a fost alegerea ta, dacă mă iubeai cu adevărat nu-mi făceai rău niciodată.

Nu cereai șanse, dar în tot acest timp să iubești alți ochi, să construiești un alt viitor. Nu jucai teatru și nici nu mimai emoții, sentimente. Dacă mă iubeai, pur și simplu plecai cu demnitate, cu asumare, cu respect. 

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.