Unii dintre noi cunosc suferința din momentul în care au venit în această lume.
Alții în timp se țin la braț cu durerea și descoperă iadul. Lacrimile curg. Ne mușcăm buzele. Blestemăm viața și dorim să zburăm de la etajul șapte.
Unii niciodată nu au fost iubiți.
Au cunoscut orfelinate, femei care sunt mame, dar lovesc în copii străini ca în niște câini. Ei nu pot iubi, dar ar vrea o fărâmă de dragoste. O palmă care să-i mângâie, două brațe care să-i îmbrățișeze.
Alții de mici au fost iubiți, dar pierd ce au mai drag și adorm cu hainele oamenilor iubiți. Oameni care au devenit stele și povești.
Suntem diferiți. Dar toți avem suflete suferinde.
Avem răni pe interior. Ducem cu noi secrete, amintiri, durere. Ne este dor. Plângem noaptea târziu, iar a doua zi ne punem zâmbetul pe față.
Toți regretăm, mințim, iubim și spunem „Adio”.
Toți camuflăm adevărul. Însă, ochii ne reflectă sufletul și ne pare rău că nu-i putem ascunde de priviri curioase. Alegem să-i închidem și să visăm.
Unii visează să aibă o casă, o mamă și un tată.
Alții își doresc ca tata să-i apeleze și să le spună „La mulți ani!”.
Unii visează să iubească și să cunoască dragostea.
Alții așteaptă să fie și ei stele, nori, infinit, o simplă amintire
Cu drag, Mary!
