Nu știu când vei citi acest text. La ce oră și cum te vei simți.
Vreau doar să îți spun:
Ești ca un pom. Ai ajuns aici și acum, deoarece ai stat neclintită în cele mai grele timpuri.
Ai învățat că orizontul este despre începuturi, despre explorare și descoperire și nu despre sfârșit. Uneori, ai putea să iei alegeri care au scopul să te învețe o anumită lecție importantă, chiar dacă te-au dus spre situații copleșitoare. Însă, nu uita: ai resurse destule de a face față, ai și soluții. Doar respiră, anailizează, oprește-te.
De asemenea, poți crede că ești singură, neînțeleasă, dar ai rădăcini bine modelate, adâncite în seva interiorului tău. Te ai pe tine.
Vânturile, furtunile, ploile, soarele, seceta, te-au construit, te-au făcut autentică și unică în felu tău. Nu este nevoie să te tai de la rădăcini, să devii o buturugă, să te schimbi, să fii altfel. Mai bine, întreabă-te, care îți este visul, ce arde în pieptul tău, ce îți dorești cu adevărat. Și, dacă te-ai obliga să faci, să fii cine nu poți, care ar fi riscul? Ce pierzi? Ce câștigi? Oprește-te din alergat. Respiră adânc și oferă-ți un rapuns. Tu, știi totul, doar ascultă-te.
Da, este posibil, ca unii oameni să nu te aprecieze, să îți devaloreze potențialul, puterea, curajul.
Iar tu să te simți sugrumată de cei care se cred mai presus, mai deștepți, mai cu statut, cu mai multe posibilități. Tu, alegi să îți lași ramurile să crească, să continui să îți crești coroana mai rămuroasă sau să îți fie frică de a-ți urma claea. Ai libera alegerea de a fi o simplă creangă arsă de soare, obosită de ploaie, o cenușă sau ai putea fi un copac rămuros, cu multe cuiburi, păsări, frunze, care să fie statornic indiferent de timp.
Întoarce-ți privirea în urma ta.
Ești importantă. Ești cu sens. Fiindcă, acolo unde alții au renunțat, tu ai trsanformat o bucată de pământ lutos, în unul fertil.
Lasă-ți crengile larg deschise și privește cerul. Urmează-ți calea, chiar dacă ai o mie și una de dileme.
Cu drag, Mary!
