Acum doare, dar o să-mi treacă.
Voi plânge noaptea târziu și îmi voi mușca buza de jos când zeci de voci îmi vor striga „Fii puternică”. Nu, nu mă voi împotrivi. Nu le voi spune că nu pot fi așa cum vor să mă vadă. Nu le voi striga că nu am nevoie de sfaturi și de exemple. Nu voi fi rebelă. Nu voi demonstra nimic. Pur și simplu mă voi lăsa să fiu slabă. Îmi voi da timp. Și, știu că pot trăi și fără tine.
Acum mă doare, dar o să treacă.
Nu, timpul nu vindecă nimic. E doar o iluzie. Timpul amplifică. Timpul adună mai multă durere peste rana nevindecată. Insomnii. Mâncat compulsiv. Parteneri pe o noapte. Poate, poate, cumva se va stinge acel jăratec din piept, care arde, care face prăpăd. Inconștient pășesc pe aceleași drumuri, aceleași gropi, doar că alți oameni. Pe alocuri aceleași minciuni și aceeași întrebare: „De ce mie mi se întâmplă asta?” Încă o țigară fumată pe jumătate.
Acum doare, dar o să treacă.
După mai multă conștientizare. Ore de terapie și multă acceptare. Tu îmi spui că știu multă teorie despre cum să fie bine, cum se iubește și ce să faci ca să nu rănești. Însă, în realitate sunt sufocantă, plângăcioasă și derutantă. „De fapt, ce vrei cu adevărat?”mă întrebi tu.
Vreau să fiu iubită.
Dar nimeni nu mă poate iubi așa cum mi-aș dori. Este imposibil. Sunt ca un puzzle. Și, îmi lipsește piesa cea mai importantă. Afecțiunea paternă. Pot trăi, dar mai greu. E ca și cum cauți ceva ce este imposibil să o mai deții. Ceva care a fost luată pentru totdeauna de vreun zeu, de vreo putere și nu mai există în această dimensiune. Cam așa e și cu iubirea neoferită a unui tată. Nimeni niciodată nu o va înlocui și nu va fi capabil să o dea unei femei. Și, încep să fiu un fel de Sisif, împingând stânca la deal. Probabil, mai sunt ca mine.
Tu, mă privești și taci. Evitant. Eu anxioasă. Caut întrebări. Știm ambii, că o să doară. Dar o să treacă.
Eu voi scrie despre noi, despre iubire, despre durere.
Tu te vei minți golind sticle și îmbibând plămânii cu fum negru, lăsând să curgă pe ei ca o lavă, smoala ucigătoare.
Știm ambii, ne mințim că o să treacă…
Cu drag, Mary!
