Sperăm că poate într-o zi vom iubi și vom fi iubiți. Nu o lună și nici un an, ci pentru totdeauna

Toți am iubit adevărat.

Știți, iubirea ceea pe care o vreau toți? Iubire fără scopuri.  Iubire care s-ar menține în timp și nu s-ar consuma când ne-ar fi greu, când am fi bolnavi și depresivi. Iubirea care nu minte, nu înșală, nu dă cu inima de pământ. Iubire care ar trece prin război și blesteme.

Toți am iubit adevărat și am crezut că va fi pentru ultima dată.

Toți ne-am dorit ca acel om să ne fie prezent și viitor. L-am venerat. L-am crezut perfect și incomparabil. Toți am avut un om pe care îl vedeam casa noastră. Un om pe care îl credeam prezent și viitor. Toți am avut doi ochi în care am crezut cu toată suflarea, până nu ne-am mai văzut pe a lor retină.

Toți am iubit rebel. Toți am avut fluturi în stomac.

Toți am fost gata cândva să plecăm și în Iad de dragul celui de alături. Și, nu credeam că sunt iubiri care au un sfârșit. Iar dacă exista un sfârșit. Nu era pentru noi. Era pentru alții. Până ne-am ciocnit de Adevăr și am înțeles că a noastră dragoste nu este o excepție.

Și, de atunci am devenit complicați. Nu mai este simplu și ușor.

Privim în spate, acolo stă un trecut încă sângerând. Fiecare are povestea sa și prima lor iubire. Fiecare mai are câțiva fluturi într-o stare de putrefacție și sperăm că poate într-o zi vom iubi și vom fi iubiți. Nu pe jumătate. Nu pe o seară. Nu câteva săptămâni. Nu o lună și nici un an, ci pentru totdeauna.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *