M-am pierdut. M-am pierdut printre bulgări mici de sare. M-am pierdut printre pumni și palme. M-am pierdut printre minciuni și vorbe deșarte. Mi-am pierdut sufletul într-o casă tristă și rece. Mi-am pierdut încrederea în oameni. Mi-am pierdut săruturile pe …
Sărăcie. Când pronunț acest cuvânt văd case pe cale să se prăbușească, praf, copii murdari. De ce? Pentru că așa am văzut de mică sărăcia. Așa era vecina mea. Așa era prietenul meu – murdar și cu haine ponosite. Doar …
Lasă-mă să visez. Lasă-mă să cred că mai sunt oameni care pot iubi cu adevărat, care nu trădează și nu înșală. Lasă-mă să-mi pun dorințe în timp ce privesc stelele. Lasă-mă să alerg prin romanițe și să dorm pe malul …
Optimismul nu se moștenește – se educă. Bunătatea la fel. Spre deosebire de ceilalți părinți, mama mea m-a educat nu doar teoretic, ci și practic. Ea mi-a zis să nu bârfesc, iar eu nu am auzit-o niciodată să toarne zoaie …
Trăiesc într-o lume în care cei văzători sunt ca niște orbi. Iar orbii văd mult mai mult decât văzătorii. O lume în care vorbitorii vorbesc puțin, iar cei muți spun atât de multe. Orbii mă îmbrățișează, iar văzătorii mă privesc …
Mi-am ascuns prima iubire în acea poieniță din pădure unde mă retragem de fiecare dată când mă simțeam singură sau eram bolnavă. Mi-am ascuns prima iubire în stropii de ploaie care alinau pământul rece într-o noapte târzie de toamnă. Mi-am …
Sărută-mă. Mușcă-mi buzele până la sânge. Dulceața și mirosul pielii tale să-mi curgă prin vene. Împletește-mi părul și cuprinde-mă. Atinge-mă, prinde-mă printre sentimente, transpirații și figuri de stil. Fii oceanul și cosmosul meu. Lasă-mă să fiu fructul tău. Gustă fiecare …
Mă voi preface că nu-ți văd ciorapii aruncați prin toată casa. Mă voi preface că nu mă deranjează apa pe care o lași în baie după ce faci duș. Mă voi preface că îți accept serile în care ieși cu …
M-am așezat pe banca din parc, acolo lângă lac e locul meu preferat. Am închis ochii și am început să-mi concentrez creierul pe sunetele din jur. În ochii mei întuneric. În urechile mele: râsetele copiilor, un „Te iubesc” spus de …
Da, când suntem copii iubim sincer, ne bucurăm de lucrurile mărunte, suntem miloși și iubitori. Creștem și societatea ne transformă în niște oameni maturi cu răni pe suflet. Ne dezamăgim în alți oameni, mințim, trădăm, furăm și jucăm jocuri murdare. …
