Fericirea depinde de tine și crede-mă nu constă în mașini, haine scumpe, călătorii exotice. Pur și simplu fii mulțumit de ceea ce ai

M-am așezat pe banca din parc, acolo lângă lac e locul meu preferat.

Am închis ochii și am început să-mi concentrez creierul pe sunetele din jur. În ochii mei întuneric. În urechile mele: râsetele copiilor, un „Te iubesc” spus de un bărbat, pași grăbiți, ciripit, foșnetul vântului, cineva aleargă, altcineva înjură. Aud cum un om își dresează câinele, o doamnă își cumpără cafea, câțiva tineri se ceartă.

Oare cine aruncă ambalajul de la ciocolată lângă coșul de gunoi? Oare de ce plânge acel copil? Pentru câteva minute m-am pus în pielea celui orb.

Mi-am astupat urechile și mă învățam să citesc cuvintele de pe buzele oamenilor.

Vedeam, dar era prea mare liniștea. Mi-am imaginat că nu am mâini și nu aș mai putea îmbrățișa. Apoi, am încercat să nu vorbesc și un fior rece mi-a pătruns pe coloana vertebrală.

Am închis din nou ochii și m-am pictat cu ajutorul imaginației într-un cărucior cu rotile. Brusc am început să tremur, nu de frig, ci de frica că într-o zi aș putea fi oarbă, mută, surdă, fără mâine sau picioare.

Poate pentru unii nu înseamnă nimic, dar pentru mine faptul că sunt sănătoasă – înseamnă totul.

Văd, de aceea pot fi ochii celui orb. 

Merg, de aceea pot fi picioarele celui care e într-un cărucior cu rotile.

Am mâini, pot fi brațele celui căruia îi lipsesc.

Aud, pot fi urechile celui care nu aude.

Pot vorbi, pot fi vocea celui mut.

Ajută-l pe orb să treacă strada.

Îmbrățișează-l pe cel fără brațe. Condu-l pe omul în cărucior. Vorbește cu muții și surzii prin limbajul mimico-gestual. Bucură-te de micile lucruri și fii fericit. Fericirea depinde de tine și crede-mă nu constă în mașini, haine scumpe, călătorii exotice. Pur și simplu fii mulțumit de ceea ce ai.

Iubește, zâmbește, îmbrățișează. Fii bun.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.