Draga mea mamă,
Știu ca va veni ziua când nu vei avea aceeași putere pe care o ai acum. Părul îți va albi și ridurile vor apărea cochete pe chipul tău cald și blând. Vor fi momente de stângăcie și nu vei mai fi atât de activă.
Vreau să te rog, să nu-ți fie rușine de bătrânețea ta, să nu te subestimezi și nici o clipă să nu te dai bătută.
Promit, că voi fi răbdătoare și îți voi răspunde atunci când mă vei întreba același lucru de zeci de ori, la fel cum ai făcut-o tu, atunci când eram mică și îți dădeam întrebări banale, la care răspundeai cu zâmbetul pe buze.
Picioarele tale te vor da de gol, să nu-ți fie frică, te voi ține de mână, așa cum mi-ai dat tu mâna când am făcut primii pașii.
Ochii tăi nu vor mai vedea atât de bine – îți voi citi, la fel cum o făceai tu înainte de somn.
Vor fi momente când vei uita, nu voi fi arogantă, îți voi da timp să-ți amintești. Când te vei îmbolnăvi voi fi lângă tine așa cum ai fost tu ai fost lângă mine atunci când eram pe patul de operație.
Te rog, să nu te simți singură și să știi că eu te voi înțelege, voi fi calmă și calculată.
Nu-mi va fi rușine să merg alături de tine, voi fi mândră că te am. Știu că ești și vei fi mereu cea mai puternică femeie, iar ambele vom trece peste greutăți.
Tu ai fost cea care m-a modelat. Tu ești sculptorul care m-a sculptat și a scos în evidență ce am mai frumos. Tu ești eroina mea. Nu uita: eu sunt reflecția ta și nu ai eșuat, ești o învingătoare.
Cu drag, Mary!
