Tu ai scheletele tale pe care le ascunzi bine în cotloanele întunecoase din suflet.
Eu le am pe ale mele, pe care le țin încuiate cu o sută de lacăte. Ambii avem păcate, greșeli și regrete. Doar că, nu spunem nimic. Le lăsăm să fie secrete, să fie trecut și amintiri.
Nu dorim să le aflăm.
Însă, împreună dăm viață altor păcate, pe care într-o zi le vom transforma în secrete. Nouă nu ne pasă ce va fi mâine, poimâine sau în viitor. Noi trăim momentul. Azi și acum.
Noi avem un început, dar niciodată nu știm sfârșitul.
Și, pentru prima dată în viață nu avem așteptări. Noi nu ne iubim. Noi călătorim prin extaz și plăceri. Noi nu ne șoptim „Te iubesc”, dar ne ducem dorul.
Noi nu suntem îndrăgostiți unul de altul, dar ne pierdem ambii în îmbrățișări calde.
Noi nu ne facem planuri, dar ne înțelegem din priviri. Și niciodată nu uităm să ne spunem „Bună dimineața”. Noi lăsăm inimile să se asculte și nu ne creăm iluzii. Noi nu ne mințim frumos.
Noi nu știm ce va fi mâine sau poimâine.
Noi trăim momentul. Urme de buze pe piele. Respirație sacadată. Cearșafuri șifonate. O cafea amară. Clătite cu ciocolată. Muzică bună. Ținut de mână. Dimineți cu miros de noi.
E vineri și te aștept să vii.
Cu drag, Mary!
