Noi doi, avem secrete care ne mai leagă, care ne fac să ne iertăm și să ne mai spunem un „Noapte bună, dragă.”

Noi ne-am făcut secrete împreună. Iar când ne întâlnim întâmplător la evenimente ne zâmbim unui altuia.

Nimeni nu știe că noi doi am mai fost acolo. Cunoaștem unde se află baia. Iar în cafeneaua de alături ne beam cafeaua. Ție îți plăcea să fie dulce, iar mie amară. Iar dimineața devreme îmi făceai ceai din romanițe și-mi pregăteai clătite cu ciocolată.

Ambii ne cunoșteam slăbiciunile. Iar tu erai una dintre slăbiciunile mele.

Eram naturali unul cu altul, dar nu mereu sinceri. Ne mințeam și ambii știam cât de falși suntem. Dar mereu drumurile noastre se întâlneau. Eram dependenți unul de altul.

De multe ori ne țineam strâns de mână, pentru că știam ambii că noi doi suntem predestinați doar pentru iubiri scurte, iubiri care ard prea repede.

Noi am ars în câteva secunde și ne-am ars până am devenit cenușă spulberată de vântul zburdalnic. Iubirea noastră ne-a durut.

A rupt din mine bucăți din suflet. Tu te-ai pierdut printre propriile dileme. Ambii  eram convinși că nu vom ieși șifonați din această poveste.

Doar că nu a fost așa. Am rămas cu amintiri, cu sechele și cu multe secrete care ne fac să mai zâmbim, care ne fac să ne mai salutăm, care trăiesc în ale noastre priviri.

Secrete pe care le păstrăm cu mare grijă în dulapurile sufletului. Le ascundem de prezent și ne prefacem că noi doi niciodată nu am existat, că nu am împărțit un pat și nici nu ne-am iubit pe masa de la bucătărie.

Noi doi, avem secrete care ne mai leagă, care ne fac să ne iertăm și să ne mai spunem un „Noapte bună, dragă.”

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.