Te-am iubit atât de mult, pentru că știu cum e să primești jumătăți de dragoste

Te-am iubit atât de mult, pentru că știu cum e să primești jumătăți de dragoste.

Ți-am oferit umărul când durerile de cap erau insuportabile, deoarece știu cum e să te doară și nimeni să nu-ți ofere măcar o vorbă bună. Nu ți-am judecat lacrimile, pentru că și bărbații mai plâng. Ți-am dat a mea inimă, fără ca să cer ceva în loc.

Te-am așteptat atât de cât ai avut nevoie. Te-am înțeles, chiar și atunci când nici tu nu te înțelegeai.

Am crezut în ale tale visuri când ceilalți nu credeau în tine. Nu ți-am cerut nimic, pentru că așa arată iubirea necondiționată. Nu ți-am luat libertatea pe care o dețineai înainte de a mă cunoaște, fiindcă știu cum arată relațiile toxice.

Nu ți-am promis nimic, deoarece așteptările aduc dezamăgiri.

Iar eu știu cum arată dezamăgirile și suferința. Am fost înaintea ta acolo. Când tu m-ai cunoscut eu eram reînviată din propria cenușă. Multe ți-am ascuns, dar rănile îmi sunt vindecate, am dorit să mă iei cu prezent și nu cu trecut.

Te-am iubit așa cum nu m-a iubit nimeni pe mine.

Te-am ținut în ale mele brațe așa cum eu niciodată nu am fost îmbrățișată. Te-am așteptat așa cum eu niciodată nu am fost așteptată. Și, te-am înțeles așa cum nici tu nu m-ai înțeles. Tu, oare, conștientizezi că ți-am oferit totul, chiar și atunci când nu meritai?

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.