E ușor să zici că ești gata de a construi o relație.
Etapă cu etapă, cărămidă cu cărămidă, emoție cu emoție, sentiment cu sentiment. Dar, este mai greu lucrul în sine. E mai greu de acționat. Pasiunea oferă scântei, se aprinde focul. Doar că, focul trebuie să ardă încontinuu, iar pentru asta are nevoie de răbdare, de interacțiune, de reciprocitate, de comunicare, de înțelegere, de susținere.
De la sine nimic nu se ridică. Acolo unde nu se muncește cot la cot, nu se păstrează în timp, chiar dacă crezi că omul de alături îți este predestinat. Aceste cuvinte ți le-am spus mereu. Tu, ziceai că așa sunt eu, complic lucrurile, nu las să fie totul de la sine.
De la sine, dragul meu, nimic nu decurge, este nevoie de implicare. Implicare din partea ambilor.
La noi a fost altfel. Ne-am întâlnit întâmplător și tot întâmplător ne-am pierdut. Eu mergeam lângă tine, te țineam de mână, tu m-ai privit în ochi și mi-ai zis că ai un alt drum. Un drum fără gropi, fără spini. Unul curat, cu cer senin, cu soare, cu ploi călduțe. Și, te-ai smuls din ale mele brațe. Și, ne-am pierdut.
Ne-am pierdut ușor, chiar dacă ne-am căutat o viață întreagă.
Cu drag, Mary!
