De-a dragostea nu se joacă. Iubirea nu e un joc.
Azi sunt cu tine, mâine nu. Azi te țin de mână, mâine țin pe altcineva. Azi îți spun „Te iubesc” așa, ca să fie. Mâine te las cu inima goală și plec acolo unde nu sunt probleme de rezolvat.
Oamenii care sunt sinceri, adevărați, iubitori, care oferă bucăți din a lor suflet, nu sunt naivi.
Ei mai au umanitate în a lor interior. Ei încă mai cred în bunătate, iubire, chiar dacă au fost dezamăgiți. Astfel de oameni trebuie de ținut strâns de mână și de prețuit, pentru că nu se găsesc la orice colț de stradă.
Acești oameni știu ce-și doresc cu adevărat. Ei nu întorc spatele încercărilor, ci caută soluții. Ei știu că atunci când într-o relație de dragoste există incertitudini, înseamnă că acolo nu există iubire. Sunt scopuri, interese. Este atașare, dependență, frică de abandon, dar nu dragoste.
În dragoste ori vrei să rămâi, indiferent de greutăți sau pleci.
Când stai cu un om din frica de a răni, de a dezamăgi sau din teama că nu vei mai fi iubit precum ești în prezent, te minți pe tine însuți că iubești. Te minți că iubești când ai avut atât de multe momente în care ai dorit să pleci. În astfel de situații se comunică cu cel din dreapta ta și se pleacă omenește, fără reproșuri, fără teatru, fără jocuri murdare.
Cu drag, Mary!
