Dacă pleci, închide ușa încet după tine. Nu uita să-ți iei rămas de la fiecare colț din casă, căci în casa asta vei trăi dincolo înainte, chiar dacă vei pleca.
Dacă pleci nu-mi spune, prefă-te că te duci într-o vacanță, că ai mult de lucru și de gândit, că vrei să fii singur pentru câteva zile.
Dacă pleci nu uita să-mi săruți ochii, ei au plâns după tine, au suferit când ai fost bolnav și te-au așteptat în fiecare zi.
Poți pleca, dar, te rog, pleacă lent, așa cum ai și venit. Azi ia-ți doar pantalonii, mâine puloverele, iar săptămâna viitoare parfumurile. Adă-mi flori, o sticlă vin și cașcaval, așa cum ai făcut-o când abia pășeai pragul casei mele.
Așează-te pe scaunul din bucătărie și spune-mi „Te iubesc”, așa cum ai mi-ai spus într-o zi când te îndrăgosteai de tot ce-mi aparținea.
Pleacă, dar nu repede, nu dureros, nu vulcanic.
Pleacă frumos, precum ai venit. Spune-mi că încă mai crezi în mine și în gândurile tale tot pe mine mă mai porți.
Minte-mă, dar fă-o frumos, ca de la început. Închide ușa și te rog, nu-mi pregăti ceai, înainte să ieși fă-mi o cafea, fără zahăr, bea tu din ea. Ești dulce, mi-o vei îndulci. Dacă pleci nu trânti ușa, lasă-mi o cafea și un „Mă voi întoarce.”.
Cu drag, Mary!
